Cristian Presura

"Radiațiile eolienelor distrug viața din jur", Călin Georgescu, președintele bazaconiilor. #invatapetiktok

Candidatul BAZACONIILOR #voteazainformat #aflaadevarul#

Presedintele bazaconilor! #tiktokromania #invatapetiktok

sunete reale de pe Marte#invatapetiktok

Acum pe Marte. #nasa

#CapCut

Oare ce este apa? #bazaconii

De ce nu se găsesc elementele Dor şi Moldavium în tabelul periodic al lui Mendeleev? Dacă s-ar face un film despre un fizician român, cel mai mare succes l-ar avea cel despre viaţa lui Horia Hulubei. El este cel care ar fi dat aceste nume. Născut în 1896, Horia Hulubei se înscrie la Facultatea de Ştiinţe din Iași. Peste un an este mobilizat în armată, ca sublocotenent de infanterie. Ia parte la bătăliile de la Nămoloasa, unde a luptat și străbunicul meu, şi Mărășești. Ajunge în Franţa pilot pe un avion de vânătoare. Un proiectil îi incendiază avionul, aterizează forțat și este rănit grav. Primește, din partea Franţei, "Legiunea de Onoare". După război este însărcinat să organizeze sectorul de aviație civilă în România. Chiar dacă ar fi putut avea o carieră administrativă de viitor, în poziţii înalte, Horia Hulubei nu continuă. Dragostea pentru studiile fizico-chimice, întreruptă de război, îşi spune cuvântul . Ca un student obişnuit, reia studiile la Facultatea de Ştiinţe Fizico-chimice din Iaşi. În anul 1927 îl găsim doctorand la Paris, la profesorul Jean Perrin (premiul Nobel 1926, pentru mişcarea browniană), colaborând acolo şi cu celebra Marie Curie. Construieşte un nou laborator de raze X. Împreună cu Yvette Cauchois, îmbunătăţeşte aparatul de spectroscopie cu raze X, folosind o lamelă cristalină, curbată. Aceasta le permite să studieze fenomene noi , cum ar efectul Compton dublu, adică împrăştierea razelor X pe mai mulţi electroni. Horia Hulubei şi Yvette Cauchois raportează spectre X ce indică prezenţa atomilor 85, 87 și 93, încă nedescoperiţi în natură. Horia Hulubei alege cuvântul Dor pentru elementul 85 şi Moldavium pentru elementul 87. Din păcate, efortul lor, făcut în greaua perioadă a celui de-al doilea război mondial, nu este remarcat de comunitatea ştiinţifică, preocupată de întâmplări mai grave. Peste ani, alţi autori folosesc metode noi, mai precise, pentru detectarea atomilor nedescoperiţi. Acestor autori le este acordată atât întâietatea descoperirii cât şi dreptul de a denumi noii atomi.

@Marcio Cabral "This is an interpolated and rendered panorama to simulate Mars at night. The original image was taken by NASA." #invatapetiktok

Cum se poate? #invatapetiktok

În 1890, România avea 5 fizicieni. Vi se par puţini? Spania avea 13, Japonia 11, într-o vreme când ţara cu cei mai mulţi fizicieni, Germania, avea aproape 200. Constantin Miculescu a fost unul dintre ei. Provenea dintr-o familie de ţărani nevoiaşi şi a putut urma liceul doar pentru că a fost ajutat de o rudă. Talentul său a fost recunoscut de profesorul Emanoil Bacaloglu, care l-a trimis să studieze la prestigioasa Sorbona din Paris. Acolo, înconjurat de un mediu academic stimulativ și colegi de renume, precum Marie Curie și Henri Poincaré, Miculescu şi-a luat cercetarea în serios. În 1891, a obținut titlul de doctor în științe la profesorul Gabriel Lippmann, pentru teza sa privind determinarea echivalentului mecanic al caloriei. Aparatul realizat de Miculescu, pe care îl vedeţi aici, deși similar cu cel al lui James Prescott Joule, era mult îmbunătăţit. Joule încălzea apa dintr-un recipient folosind palete puse în mişcare de căderea a două greutăţi, prin intermediul unui scripete. Pentru un control mai bun al temperaturii, Miculescu a înlocuit recipientul de apă stătută cu unul de apă curgătoare. Întors în România, a devenit profesor la Universitatea din București în 1894, dedicându-se pedagogiei și cercetării în domeniul optic.

Bazaconii la superlativ #informeazatecorect #voteazainformat

A fost odată un fizician român care, dacă n-ar fi publicat un anume articol DOAR într-o revistă obscură din Iaşi, ar fi ajuns azi celebru în toată lumea. Numele lui este Ștefan Procopiu, iar pentru noi românii este unul din marii fizicieni pe care i-a dat România. În 1911, pe când era încă student la Iaşi, a citit o lucrare a lui Pierre Weiss. Acesta tocmai măsurase, pentru prima dată, valoarea momentului magnetic elementar al electronului. Practic, cât de mare este “magnetul” electron, atunci când stă pe loc, o valoare care se numeşte “magneton”. Intrigat de rezultatul experimental, Ștefan Procopiu calculează pentru electron valoarea teoretică a magnetonului şi, în decembrie 1912, trimite rezultatul la revista “Analele ştiinţifice ale Universităţii din Iaşi”, unde tocmai terminase facultatea de ştiinţe. Articolul apare în iulie 1913. În aceeaşi lună, mult mai cunoscutul fizician Niels Bohr trimite şi el spre publicare un calcul pentru valoarea momentului magnetic elementar al electronului, obţinând aceeaşi valoare. Rezultatul lui Bohr, un fizician cunoscut la acea vreme, atrage atenţia lumii ştiinţifice, iar cercetătorii botează valoarea “magnetonul Bohr”. Publicat într-o revistă de slabă circulaţie, rezultatul tânărului Procopiu rămâne necunoscut lumii ştiinţifice . E drept, eu am învăţat la Bucureşti despre magnetonul Bohr-Procopiu, dar asta numai la Bucureşti, unde amintirea lui Procopiu e vie. Pentru că Ştefan Procopiu nu s-a oprit aici. Pleacă la Paris şi obţine doctoratul cu fizicianul Aimé Cotton . Mai târziu, publică o lucrare dedicată studiului depolarizării luminii de către lichide care conțin particule cristaline în suspensie. Acest rezultat devine recunoscut ca fenomenul Procopiu. Iată cum seriozitatea şi insistenţa dau rezultate, în final. La final, iată câteva dintre cuvintele profesorului Procopiu: .

Ne uităm în partea dreaptă, unde scara orizontală a fost mărită de peste 5 ori. Vedem că Pământul se încălzeşte azi cu un grad în aproximativ 100 de ani! Asta e o rată de încălzire de peste 10 ori mai mare! Uite aici ultimii 2.000 de ani, pentru claritate. Fierbe! Credeţi că atmosfera Pământului se putea încălzi de la sine cu o viteză de peste 10 ori mai mare,şi tocmai acum, în era industrială? Acum, când ştim că omenirea a dublat conţinutul de dioxid de carbon în atmosferă?Când ştim că dioxidul de carbon este un gaz cu efect de seră? Ne uităm încă o dată pe grafic: rata de încălzire este azi de zece ori mai mare decât la sfârşitul perioadei glaciare. Această încălzire rapidă nu poate fi un fenomen natural. Ea este o consecinţă directă** a dioxidului de carbon pus de om adiţional în atmosferă, prin procesele industriale. Că omul a cauzat şi continuă să cauzeze această încălzirea globală este azi tot atât de sigur precum evoluţia naturală a lui Darwin, sau faptul că Pământul este un glob, nu plat. Hai cu contradicţia în comentarii!

Schimba Romania!